Daca ti-e dor de Grecia, mai ai cateva zile de concediu, iar prin Thassos ai fost deja, incearca Sithonia! Sora mai salbatica a Kassandrei si mai putin promovata de agentiile de turism, te asteapta cu zeci de plaje, multe dintre ele acoperite de nisip fin si cu intrare lina in mare.
Traseul pana in Sithonia
Din Romania, de la Giurgiu, ai doua variante de traseu: Giurgiu – Sofia – Kulata – Salonic – Sithonia, pe care noi am folosit-o la dus sau Giurgiu – Makaza – Kavala – Sithonia, pe care am urmat-o la intoarcere. Prima, ceva mai lunga, are portiuni pe care poti circula cu viteza mai mare; cea de-a doua, mai scurta, e un pic mai intortocheata si mai lenta, dar ofera vederi impresionante asupra marii si muntelui Athos pe portiunea Kavala – Sithonia.
Si daca tot veni vorba de drumuri: mare atentie in Sithonia, daca ploua – asfaltul poate deveni atat de alunecos incat sa intri in derapaj, chiar pe drum drept, fara viraje. Noua ni s-a intamplat la dus si a fost o lectie pe care n-o vom uita prea curand.
Cazarea in Sithonia
Am ales cazarea in Sarti, pe de o parte, fiindca plaja este lunga si cu nisip fin, pe de alta parte fiindca Muntele Athos se vede cel mai bine de acolo. Nu foarte intinsa, localitatea este un sat care traieste mai ales din turism. Mentionat inca din scrierile lui Herodot, Sarti, numit astfel dupa regele Sartios, devine un oras important inca din secolul 5 IC. Prin secolul 14 DC, Sarti este amintit ca proprietate a Sfintei Manastiri Xiropotamou de la Muntele Athos.
Din mai si pana in septembrie, stradutele inguste, cu siruri paralele de case, adapostind locuinte, pensiuni si magazine de tot felul sunt intesate de turisti.
Daca iti place sa fii cat mai aproape de mare, in Sithonia sansele sunt uriase, caci multe vile si pensiuni se afla aproape de malul marii.
Noi am ales cazarea la cateva sute de metri mai departe, in Villa Tonia Apartments, pentru terasa si gradina generoasa puse la dispozitie.
Cu toate acestea, plaja e atat de intinsa incat vei gasi intotdeauna loc suficient, fie cu sezlong si umbreluta fie direct pe nisip, sub cerul liber. La umbrelute, intelegerea e simpla: consumi de 2-3 euro, stai cat vrei. Daca vii cu masina la plaja, locuri de parcare sunt de la un capat la altul al falezei si e putin probabil sa nu gasesti unul liber.
Daca te plictisesti de plaja din Sarti, poti incerca Portokali (Orange) Beach, la doar cativa kilometri mai spre nord. Zona din jurul plajei e patrunsa de o atmosfera hippy. Printre copacei si tufisuri s-au cladit numeroase colibe din crengi, placaj si folii de plastic. Dupa cum aratau in septembrie, parea ca se aflau acolo de cateva luni bune.
Portokali nu e o plaja continua, ci sunt cateva golfulete de dimensiuni reduse, inundate de lume, chiar si la final de sezon. Formatiuni carstice marginesc plajele de la un capat de altul, rotunjite si modelate de vant si valuri, de-a lungul vremii. Intr-un capat, un indicator ne anunta ca urmatoarea portiune e rezervata nudistilor. Din toata multimea care forfoteste pe acolo, doar doi barbati se conformeaza anuntului.
Cand nu ai decat patru zile la dispozitie ca sa vizitezi un loc, nu sunt decat doua variante ca sa o faci: pe repede inainte sau incetisor. Cea de-a doua mi s-a parut cea mai rezonabila pentru o minivacanta, asa ca a doua zi am vizitat Kalamitsi Beach (uite ca nu numai Lefkada are asa ceva 🙂 ), o plaja intr-un golf, la sud de Sarti. La capetele ei te poti refugia sub umbrelute, in restul plajei putand sa te intinzi direct pe nisip.
Terase si baruri pe plaja, la discretie. Poti sa stai linistit pe sezlong de dimineata pana seara si sa fii servit acolo cu masa de pranz si cu bauturile pe care ti le doresti.
Ceva mai departe, tot spre sud, la cativa kilometri de Kalamitsi am intalnit un loc fermecator: Porto Koufo. Un golf imens, cu o plaja de cateva sute de metri, ingusta si aproape de strada, pe mare parte din lungime. Sezlonguri si umbrele sunt doar pe o doua portiuni relativ mici, la capete: una tine de hotelul din zona, cealalta se cheama Porto Libre fiindca, cele cateva sezlonguri sunt oferite la liber. Daca mergi un pic mai departe, ajungi in portul propriu-zis. In apropiere, pe faleza (practic, o straduta ingusta pe care oamenii si masinile circula la mica intelegere) intalnesti restaurante pescaresti, taverne si cafenele.
Si, daca tot ai ajuns pana la Porto Koufo, este pacat sa nu faci un efort si sa mergi, cativa kilometri mai departe, pana in Toroni. Aici am zabovit doar cateva ore pe plaja, dar a meritat din plin.
Ce altceva mai poti face in Sithonia
In afara de lenevit zilnic la soare, de inot si de snorkeling? Pai, o croaziera in jurul Muntelui Athos imi vine prima in minte. Noi ne-am inscris pentru una care oferea in plus si excursie pana la insula Ammouliani, singura locuita din zona. Din nefericire, in ziua stabilita pentru plecare, marea s-a razvratit ceva mai mult in larg si iesirea s-a anulat.
Ai mai putea sa mergi o zi in Salonic, lucru pe care nu l-am facut din lipsa de timp, dar cu promisiunea ca sigur vom reveni si pentru asta.
Si, nu in ultimul rand, trebuie neaparat facut un tur al peninsulei, fiindca nicio plaja nu seamana cu alta si sunt destule de vazut.
Seara, prea multe nu sunt de facut. Sarti e un sat linistit in care vin foarte multi tineri, dar, mai ales, familii si persoane trecute de prima tinerete. Ca si nationalitati, ungurii se remarca de la distanta, pe locul doi venind sarbii si nemtii. Proprietareasa noastra se descurca mai degraba in germana decat in engleza si asta spune multe despre ce turisti i-au trecut pragul.
Ce ne-a dezamagit la inceput a fost slaba reprezentare in meniurile restaurantelor a bucatelor grecesti. Unele aveau cate ceva in oferta, dar in fiecare zi gateau doar unul dintre felurile enumerate. A doua seara, urmatorul si tot asa. In alte locuri gaseai musaca sau pastisio, insa nu mai mult.
Dar, fiindca perseverenta e de obicei rasplatita, pana la urma am gasit un loc extraordinar – „TA BPAXAKIA” (Ta Vrahakia), ultimul la rand, cum mergi catre nord, pe strada unde se afla majoritatea restaurantelor.
Cam tot ce ti-ai putea dori din bucataria greceasca, poate fi comandat acolo. Servirea este ireprosabila, locatia – pe malul marii, iar preturile mici. Am fost clientii lor doua zile la rand si, daca vacanta nu s-ar fi terminat, am fi continuat sa ii vizitam in fiecare seara!
Dar, trebuia sa ne intoarcem acasa si sa ne pregatim pentru vacanta propriu-zisa, din noiembrie: Tenerife!
