Din Thassos, spre Kavala
De sus, de pe Ypsarion, ceata aluneca in fuioare mici, razletite de briza. Eol impinge vanturile catre coasta, imprastiind pacla peste pini, peste case, peste curti. Cu carapacele umede, aproape lucioase, doua testoase cat palma se furiseaza prin iarba plina de roua. Pe cerul gri-auriu, siluetele pescarusilor incep sa se inmulteasca. Intre noapte si zi, marea a incremenit asteptand rasaritul.
Suntem in Prinos si urcam pe feribot.
Pornim spre Kavala, in timp ce Egeea se aprinde sub lumina primelor raze de soare.
–––––
Feribotul se apropie de uscat.
Vechea cetate ne intampina de departe, privind de pe dealul Panagiei catre mare si catre oras.
Fuioare de nori trec in graba prin dreptul soarelui, aruncand umbre inselatoare peste uscat.
Casele coboara in terase catre tarm si se opresc in sirul de palmieri care inconjoara faleza.
Kavala, micul Monte Carlo, e un amestec de nou si vechi, de istorie medievala si civilizatie moderna.
Motoarele vasului s-au oprit si trapa se deschide.
Din burta lui imensa se revarsa pe chei o multime eterogena de turisti, localnici si masini de tot felul.
Asteptam un pic sa treaca nebunia si debarcam in Kavala.
Un pic de istorie
Pasim pe urmele Thassienilor care, prin secolul 7 i.H., au sosit aici intemeind Neapolis, orasul nou.
Asezarea s-a dezvoltat treptat, in jurul dealului Panagia. Pe la inceputul secolului al 16-lea d.H., Kavala s-a extins si si-a pastrat noile granite pana in 1870. Abia dupa 1928, orasul incepe sa capete forma actuala.
Noua sute de ani de la intemeiere, in secolul 6 d.H., Neapolis devine Christoupolis, orasul lui Hristos, caci locuitorii sai se convertisera in numar foarte mare la crestinism, dupa vizita Sfantului Apostol Pavel, din anii 49-50 d.H. La fel ca si cipriotii din Paphos, cu cativa ani mai devreme.
Kavala este, de-a lungul vremii, colonie a Thassosului, aliat al Atenei, “civitas” roman si parte a Imperiului Bizantin. Normanzii supun Christoupolis in 1185 si ard orasul din temelii, iar doua secole mai tarziu catalanii fac si ei o incercare, din fericire nereusita. Pentru cateva sute de ani, Kavala e parte a imperiului Otoman, apoi, pentru scurt timp, dar in doua randuri, cade sub ocupatie bulgara.
Kavala este eliberata in 1944, la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial.
La pas, spre cetate
In cateva minute, ajungem in apropierea portului Saint Paul. Peste drum, taverna dupa taverna, restaurant dupa restaurant. Nu rezistam tentatiei si cedam in fata unui kataif. Primul e doar pentru deschidere si e prea bun ca sa nu continuam cu inca unul.
Intre port si castel, suntem abia la inceputul drumului si timpul trece repede.
Nu mai zabovim si pornim sa cautam calea spre cetate. Nu e nevoie de indicatoare sau de informatii suplimentare, fiindca ruinele din varful Panagiei ne ghideaza ca un far. Strada care ocoleste portul se deschide la un moment dat catre oras si isi schimba numele in Kountouriotou. O urmam printre magazine cochete si boutiquri de sezon, printre tarabe intinse pe trotuar si turisti opriti pentru un selfie.
Dupa vreo douazeci – treizeci de metri, o luam la dreapta pe strada Poulidou.
Incepem sa urcam in panta usoara, iar artera pare ca se ingusteaza. Masinile parcate de-o parte si de cealalta a drumului fac locul sa para inca si mai stramt. Cand si cand, daca privesti spre curtile oamenilor poti zari marea.
Drumul se bifurca lasand Poulidou sa continue pe partea dreapta, in timp ce noi ne luptam cu inclinarea tot mai pronuntata a strazii Ali Mehmet, pe partea stanga. Si daca Polidou parea neincapatoare, acum avem la dispozitie o singura banda, pavata cu piatra cubica. Chiar si asa, tot mai intalnim masini parcate la marginea drumului. Nu pot decat sa ma felicit ca am lasat-o pe a noastra in Thassos si am ales deplasarea “per pedes”.
Strada pe care mergem acum poarta numele celui care, nascut la 1769 in Macedonia, avea sa fie numit in 1805 pasa al Egiptului. Desi analfabet, Ali Mehmet acorda o importanta deosebita educatiei si pune bazele primei școli de inginerie (1816) și a primei școli de medicină (1827) din Egipt. Muhammad Ali, cum mai era cunoscut, a fost întemeietorul unei dinastii care inca mai domnea in anul 1952 si a fost supranumit parintele Egiptului modern.
Strada se termina curand si apucam la stanga pe Anthemiou, apoi cotim din nou, pe aceeasi parte. Daca intinzi larg bratele, aproape ca poti atinge zidurile caselor. De aici si pana la castel mai sunt doar cateva minute.
Castelul (cetatea) din Kavala
Suntem in fata cetatii, chiar la intrare. In jurul nostru zidurile au crescut vazand cu ochii si asteapta sa fie explorate. In spate, jos, orasul arata ca un imens joc de lego, aranjat cu migala pe coline de copii constiinciosi.
Pretul unui bilet este aproape simbolic – 2,5 euro. Atmosfera e lejera si, daca exteriorul pare
amenintator, dupa cativa pasi facuti in curte intalnim cateva scolarite care se initiaza in tainele dansului modern.
Initial construit de bizantini, castelul este complet distrus de catre otomani si reconstruit in 1425.
Cu timpul, ceea ce se dovedise util la vremea razboaielor purtate cu arcuri si sageti, cade in desuetudine si fortificatiile isi schimba destinatia, pe la 1700, in loc de intemnitare si exil.
Zidurile care imprejmuiesc peninsula Panagia sunt si ele refacute de catre otomani la inceputul secolului al 16-lea, pentru a proteja cele 130 de hectare ale orasului.
Prin interiorul fostei fortarete nu sunt multe de vazut. Remarcabila este insa panorama oferita asupra orasului Kavala si a Egeei. Din turn, privelistea e absolut superba.
Kavala se asterne de jur-imprejur pana intalneste marea. Mai departe, poti urmari cu privirea insula Thassos, muntele Athos, iar, mai aproape, apeductul Kamares serpuind la baza Panagiei ca o uriasa coloana vertebrala.
Dupa vreo ora petrecuta in cetate, ne intoarcem in oras.
Apeductul Kamares
Suntem aproape de apeduct acum si il admiram chiar de la temelie. Constructia este monumentala si o realizare de exceptie a acelor vremuri: 52 de metri inaltime si 60 de arce. De fapt, numele de Kamares, de sorginte elena, chiar asta inseamna: arce.
In jurul lui s-au ridicat locuinte, au aparut sosele, s-au stins si s-au ridicat generatii. Ramas in picioare de la construirea, in 1550, de catre Suleiman Magnificul, Kamares a fost reparat in secolul al 19-lea de catre Mehmet Ali. Si peste toata aceasta amprenta lasata de istorie asupra orasului, Kavala si-a lasat si ea amprenta: cateva case si magazine, construite chiar intre arcele apeductului. De sus, din turnul cetatii, se pot vedea cel mai bine.
Din pacate, timpul nu ne permite sa zabovim mai mult prin zona ori sa intram mai adanc in oras.
De la apeduct, strada pe care apucasem mai devreme in drumul spre castel duce drept catre portul St. Paul, care poarta numele patronului urbei.
Saint Paul Port si inapoi pe ferry
In cateva minute suntem pe malul marii, iar soarele aproape de apus. Ne plimbam de-a lungul falezei admirand ambarcatiunile amarate ordonat la chei: de la cele mai simple barci pescaresti pana la vase moderne, cu care poti traversa linistit Egeea si Mediterana.
Aici, in port, amurgul este partea cea mai frumoasa a zilei.
Din pacate, suntem legati de programul feribotului si trebuie sa ajungem la bord, pentru intoarcerea in Thassos. Cu putin timp inainte de lasarea intunericului, suntem inapoi pe punte.
In urma noastra, luminile Kavalei se pierd pe masura ce ne indepartam de tarm si intunericul noptii se ingroasa. In departare se aud tunete inecate in zgomotul valurilor. Ne indreptam spre Thassos intr-o bezna aproape desavarsita.
Furtuna se dezlantuie pe continent, iar Kavala brazdata de fulgere pare aprinsa de focuri de artificii.
Ceee frumos e orasul. Si cand ma gandesc ca de fiecare data am trecut in fuga prin el, in goana dupa feribot, ma apuca regretul ca nu l-am vazut.
Merita vazut. Eu n-am avut decat o zi la dispozitie, dar ma voi intoarce sa petrec mai mult timp acolo.