Thassos, insula de langa casa

 

Liftul se taraste obosit, dupa un intreg sezon turistic plus o zi de munca. La inceput de septembrie, i-o fi si lui dor de-o revizie, ceva, sa se mai odihneasca. Cred ca daca ar avea cum, ar gafai. Nu are cum, dar protesteaza intr-alt  fel. Se opreste la al treilea nivel si ne asteapta sa coboram. Dupa mai bine de zece ore de condus, ne miscam din inertie, in cautarea unui pat in care sa ne recapatam energia. Deschid usa si dau sa inaintez. In fata, un zid de caramida veche, cu resturi de tencuiala scorojita, atarnand in toate partile. Am incremenit cu ochii la peretele care n-ar fi trebuit sa fie acolo si nu realizez ce se intampla. Un paianjen incearca sa se ascunda in spatiile dintre caramizi, deranjat vizibil de lumina si de intrusi. Inchid usa si comand revenirea la parter. Prin minte imi trec o mie de ganduri si nici macar unul nu prevesteste ceva bun.

In spatele pupitrului de lemn negru, lustruit, receptionerul imi asculta povestea zisa pe repede inainte. Ma priveste scurt si patrunzator, dupa care izbucneste in ras. Are nevoie de o gura de apa ca sa se linisteasca. Rasul i se transforma in zambet profesional, politicos si vizibil condescendent:

– Imi pare rau ca nu v-am prevenit, hotelul e mai vechi si n-a avut lift de la inceput; daca va uitati atent, o sa vedeti ca exista doua usi: una din fabricatie, cealalta, adaptata la planul cladirii… Dumneavoastra ati deschis-o pe cea din fata. Pentru etajul la care sunteti cazati, trebuie sa coborati prin dreapta.

Nu imi vine sa cred si ma intorc la ascensor. Are dreptate. Exista, intr-adevar, inca o usa, dar e aproape imposibil sa-ti dai seama, daca n-ai fost avizat. In cele din urma, ajungem la etaj si gasim camera la capatul unui culoar ingust, luminat cu economie. E miezul noptii si suntem in Xanthi. Am ratat cu succes ultimul feribot spre Thassos, dar am rezolvat la timp problemele tehnice ale masinii. Multumesc, Megane, ca ne-ai anuntat chiar de la plecare. Daca am fi aflat pe serpentinele Zlatogradului, ne faceam concediul in Bulgaria. Ma intind in pat si adorm, imediat ce salteaua inceteaza sa vibreze ca un motor la relanti.


Dimineata e superba si soarele ne anunta asta chiar de la prima ora. Imi incarc bateriile pe balcon, savurand cafeaua. Desigur, e mai mult pretextul pentru o tigara matinala. Privesc in lungul strazii si aproape ca nu o recunosc. Rar trece cate o masina, iar oameni, aproape deloc. Cam pe la sapte fara ceva apare vanzatorul de ziare si se apuca sa-si pregateasca taraba. Azi noapte, in jurul orei unu, era inca acolo. El si alte multe zeci de oameni care tot gaseau de facut ceva, de baut ceva si de vorbit. Era racoare si era prea bine pentru somn. Acum sunt 25 de grade si ziua abia a inceput.

KERAMOTI

Despre Keramoti nu pot sa spun aproape nimic. Decat ca e cel mai apropiat loc de unde puteam lua feribotul spre Thassos si ca ne-a trebuit cam 50 de minute sa venim aici din Xanthi. L-am traversat rapid si am ajuns in port. Totul dupa GPS si fara prea mare atentie pentru imprejurimi. Cumparam biletele si asteptam cam o jumatate de ora la coada,  pana ne vine randul sa urcam la bord.

Ei bine, de-abia acum miroase a vacanta.

FERIBOTUL

Daca as fi povestit despre vacanta in Corfu (si sper s-o fac, candva), n-as fi avut prea multe de zis despre traversarea cu feribotul, desi drumul de la Ygoumenitsa la Lefkimi este mai lung decat cel de la Keramoti pana in Limenas. Doar o jumatate de ora desparte Thassos de continent, dar asta nu impiedica traversarea sa fie memorabila. Imediat ce vasul capata un pic de viteza, incep sa apara si insotitorii. Altii decat cei urcati la bord cu bilete si acte in regula. Pentru ca nici nu le-ar trebui. Ei nu inoata si nu merg: ei zboara. Cate unul, cate doi sau in formatii compacte, pescarusii invadeaza spatiul aerian al feribotului inca de la plecarea in cursa. Vasul e luat cu asalt si recompensa inaripatelor e pe masura efortului lor: biscuiti, sticksuri, pufuleti si.. cate si mai cate. Turistii se amuza, hranesc pasarile, le fotografiaza si le filmeaza.

Celalalt feribot
Celalalt feribot

 

Mic dejun in zbor
Mic dejun in zbor

 

Zbor peste ferry
Zbor peste ferry

POTAMIA, VIOLETA SI NATASA

Pension Violeta e o vila cocheta, cu multe camere. Departe de plaja si aproape de soseaua care inconjoara insula. Cu vedere la munte si la mare. Noi le-am avut pe amandoua – terasa catre mare si balconul catre munte. Nu ne-a interesat distanta pana la plaja, fiindca in Thassos, mai ales atunci cand mergi prima oara, sunt sanse mari ca in fiecare zi sa te bronzezi in alta parte a insulei.

Ajungem in Skala Potamia dupa cateva minute si multe serpentine. Drumul e o placere si, spre deosebire de altele din Grecia, e periculos pentru soferi dintr-un singur motiv: tentatia de a-ti arunca ochii dincolo de marginea soselei, catre plaje, ori catre munte…

Violeta, pensiunea, nu e greu de gasit. Cunoastem coordonatele GPS plus vreo doua repere pe care nu le putem rata: magazinul si benzinaria. Amandoua utile si bune de avut langa casa.

Violeta, gazda, trebaluieste prin curte si e toata numai zambet. La kalimera raspunde cu kalimera si conversatia noastra se incheie aici. Nu stie boaba de engleza, dar cine are nevoie de asa ceva? Mainile ne ajuta suficient. Ca si zambetele, dealtfel. Dupa vreo jumatate de ora apare Natasa, nora rusoaica si poliglota cu care aranjasem cazarea. Multumim Violetei pentru amabilitate si pentru cafea si ne caram bagajele in camera.

DACA NISIP NU E, NE MULTUMIM SI CU MARMURA

Un golf discret, de numai cateva zeci de metri lungime, intrerupe fasia de copaci care se intinde paralel cu tarmul. Cu bolovani mari strajuind ambele laturi, plaja imbratiseaza apele de culoarea smaraldului. De pe mal si pana adanc, in valuri, nisipul si pietrisul lipsesc. Cu desavarsire. N-au avut nicio sansa in fata marmurei zdrobite, perfect si continuu rotunjita de apa.

Beach bar, umbrelute, muzica si sezlonguri. Culorile sunt de insula tropicala: cerul de un albastru intens si inchis in contrast cu verdele Egeei. Un dezavantaj: daca ajungi aici in plin sezon, incearca macar sa vii devreme; plaja se aglomereaza rapid si ramane asa pana dupa-amiaza, tarziu.

Saliara Beach
Saliara (Marble) Beach

Este Saliara sau Marble Beach, plaja de marmura.

Saliara Beach
Saliara (Marble) Beach
Saliara
Saliara (Marble) Beach

Camioanele incarcate in cariera din apropiere trec relativ aproape de plaja, pe drumul care duce la soseaua principala a insulei, undeva, in apropiere de Makryammos (4- 5 Km de Limenas, spre Potamia), dar asta nu inseamna ca deranjeaza in vreun fel.

Daca totusi vrei o plaja asemanatoare si aproape salbatica, o poti gasi la mai putin de un kilometru, mergand catre cariera de marmura: Vathi Beach – aproape necunoscuta, nefrecventata si neamenajata.

APUS DE SOARE LA  EGEE?

Citeam, mai deunazi, pe un blog de calatorie, despre apusul de soare superb vazut la Paradise Beach. Un cititor avizat chiar incercase sa corecteze afirmatia, dar se pare ca n-a avut succes. Noi am ajuns aici dupa-amiaza, cand mai erau ore bune pana la amurg.

Paradise Beach
Paradise Beach

Am incercat, mai intai, sa lasam masina sus, langa sosea si sa coboram pe plaja. Desi drumul nu e foarte lung, e incomod si anevoios sa te cari cu sacose de plaja, umbrelute si saltele pana jos. Asa ca, inapoi in masina si… la vale. Calea spre Paradis e destul de accidentata, dar gropile sunt usor de evitat. La sosire, dupa cateva minute de slalom, reusim sa gasim un loc liber si parcam. Am ajuns, in sfarsit, pe plaja Paradisului si e intr-adevar ceva deosebit. Doar ca soarele a „cazut” deja dupa munte si se pare ca am carat umbrelele degeaba. Mai avem timp doar sa ne racorim in mare si sa admiram Kinira, insula care pare atat de aproape de tarm incat iti vine sa inoti pana acolo… Paradise Beach are cateva umbrelute de paie, dar, in cea mai mare parte e libera si te poti aseza pe nisipul fin oriunde doresti.

Piece of Paradise Beach
Paradise Beach

Daca totusi vrei sa te bucuri de un apus de soare in Thassos, poti face asta in Potos, Limenaria, Skala Maries, Skala Prinos ori Skala Rachoni (si lista nu e completa).

Hazy Afternoon_Limenaria Beach
Limenaria

Paradise Beach, Golden Beach, Saliara (Marble) Beach si Makryammos sunt toate pozitionate pe coasta de est si foarte potrivite pentru a urmari rasaritul.

Golden Beach
Golden Beach

PANAGIA

Intre Limenas si Potamia, soseaua se transforma, la un moment dat, intr-o straduta ingusta care traverseaza satul printre case vechi, dar bine intretinute. Lumea se deplaseaza pe marginea drumului, la mica intelegere cu soferii ingaduitori. Magazine mici, deschise de ambele parti ale intrarii in localitate, te intampina cu ce are Thassos mai bun: miere de pin, masline thassiene si ulei de masline.

Printre ele, magazine cu suveniruri manufacturate de localnici ori de chinezi care n-au auzit in viata lor de Grecia.

Nu departe de intrarea in sat, drumul face o bucla in forma de „S” si se continua, dupa o panta mai abrupta, catre Potamia.

Bucla e zona unde s-au adunat cele mai frecventate taverne, brutaria si fantana, alimentata de „Izvorul dragostei”,  care iese la suprafata cateva sute de metri mai sus. Dupa standardele occidentale, ai fi tentat sa crezi ca acolo e centrul urbei. De aici, satul incepe sa urce usor catre Ypsarion (cca. 1200 m altitudine). Daca vrei sa escaladezi varful cel mai inalt al muntelui, Panagia e locul potrivit pentru a-ti incepe calatoria.

Despre „Izvorul dragostei”  legendele spun ca barbatul care vrea sa aiba baieti trebuie sa vina aici si sa bea din apa lui inainte de a-si pune aceasta dorinta. Varianta turistica a legendei zice ca daca bei din aceeasi cana ori sticla cu persoana iubita, veti ramane impreuna pana la adanci batraneti. Nu stiu daca vreuna dintre cele doua povesti e adevarata, dar cu siguranta apa este placuta la gust si merita sa umpli cateva sticle pentru mai tarziu.

Seara incepe si localnicii se aduna la o cafea, un ouzo ori un tsipouro. Vorbesc mult si repede, apoi tac si savureaza bauturile. Pufaie tacticos tigari fara filtru, privind discret la turistii care isi cauta loc la mesele din jur. Apoi, ca din senin, cineva  arunca in discutie alt subiect. De data asta gesticuleaza febril, vorbesc toti deodata si izbucnesc in ras. Ospatarul s-a oprit langa ei, politicos si mai ca ar vrea sa intervina in discutie. Se multumeste sa le aduca inca un rand si pleaca zambind catre masa de alaturi.

Sus, langa izvor, Manastirea Panagia vegheaza asupra satului si a intregii insule.

Panagia Thassos
Panagia
Panagia
Panagia
Panagia Thassos
Panagia

 

 

 

3 thoughts on “Thassos, insula de langa casa

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *