Despre Paphos se pot spune multe, informatia abunda pe internet, insa nimic nu poate inlocui experienta reala, contactul direct cu orasul si cu oamenii sai.
Ziceam, cu cateva zile in urma, ca Cipru este o altfel de Grecie si, credeti-ma, nu e nimic gresit in asta. Sunt greci in Cipru, la fel cum sunt si in Elada, dar ii separa sute de mile ca distanta si istoria care, inevitabil, si-a lasat amprenta. Colonizata de catre micenieni in secolul al doilea i.e.n., insula Afroditei este
ocupata de-a lungul vremii de catre puteri majore precum Imperiul Asirian, Egiptul Antic si Imperiul Persan, intorcandu-se dupa aceea la patria mama, sub conducerea lui Alexandru cel Mare. Stapanirile se schimba in mod repetat si divers ajungandu-se ca in 1878, dupa trei secole de dominatie otomana, sa fie plasata sub administratie britanica si anexata apoi oficial de catre Marea Britanie in 1914. Cipru reuseste sa obtina independenta in 1960.
Prin urmare, Cipriotii sunt familiarizati cu strainii, sunt amabili si interesati sa te ajute sa te simti bine. Oriunde ai ajunge, chiar si in satele mici de munte, aerul este puternic cosmopolit si auzi vorbindu-se o multime de limbi. Pe langa rusii care au luat cu asalt insula in ultimii ani, o prezenta solida, si nu numai ca turisti, o constituie britanicii. Ii poti intalni in postura de pensionari retrasi in loc cu cer senin si caldura aproape tot anul, dar si ca angajati, pe faleza, promovand diverse croaziere in imprejurimi sau ca organizatori de evenimente. Si asta se intampla mai cu seama in Paphos, poate pentru frumusetea locului, dar poate si pentru faptul ca exista curse aeriene directe catre Londra, asa cum exista pentru romani din Larnaca.
Una dintre atractiile din apropierea marii o constituie fortul medieval bizantin, cunoscut astazi ca si „castel medieval”. Destinatia sa, odinioara de aparator al portului orasului s-a transformat in aceea de fundal, de suport daca vreti, prin aerul misterios si original pe care il emana, pentru diverse evenimente culturale sau intreceri sportive.
Faleza nu este foarte lunga, dar ofera tot ceea ce ii trebuie turistului ca sa se simta bine, de la celebrele taverne, pana la cafenele rafinate, unde iti poti incarca bateriile intr-o atmosfera extrem de reconfortanta. „Mare Mare” este un astfel de loc.
Daca doriti plaje late si lungi cat vezi cu ochii, trebuie sa urcati la volan si sa opriti cativa kilometri mai la nord, ori mai la sud. In zona urbana exista doar plaje mici, pe care primaria face eforturi sa le intretina, dar ele sunt in general o alegere pentru cei prea grabiti, prea obositi ori prea in varsta ca sa mearga un pic mai departe.
Un loc care merita vizitat este biserica „Panagia Chrysopolitissa”, construita in secolul 13 peste ruinele celei mai mari biserici bizantine ridicata in Cipru. Aceasta adaposteste stalpul Sfantului Pavel („The Pillar of Saint Paul”), unde se spune ca apostolul ar fi fost flagelat, inainte ca guvernatorul roman Sergius Paulus sa fie convertit la crestinism, in anul 45 d.H.
In Paphos trecutul iese la iveala oriunde te-ai afla, insa noul si civilizatia moderna reusesc sa se impleteasca perfect cu vestigiile istorice.
In apropiere de stalpul apostolului, pe cealalta parte a strazii, nu poti sa treci cu vederea un restaurant care se autoproclama
„cea mai veche taverna traditionala din Paphos”. O fi asa, n-o fi asa, nu avem de unde sti, dar faptul merita consemnat.
O taverna despre care pot vorbi in cunostinta de cauza si care merita amintita pentru calitatea bucatelor si a ospitalitatii este „Scorpios”. Departe de faleza, dar aproape de centrul orasului Paphos, „Scorpios” ne-a fost un aliat de nadejde dupa cateva ore de periplu prin oras. Acolo am facut cunostinta cu „Commandaria”, un vin dulce, aromat, care nu semana cu niciun soi pe care il degustasem pana atunci. Vinul cavalerilor, cunoscut bine si in vremea cruciadelor, se produce numai la poalele muntilor Troodos si doar din doua feluri de struguri: Xynisteri si Mavro. Cu obarsie antica, documentata prima oara undeva in jur de 800 i.H., Commandaria are reputatia de a fi cel mai vechi „brand” de vin aflat inca in productie.
La cativa pasi de taverna, imediat dupa cina, am urmarit un apus de soare superb.
Jos, intre colina pe care ne aflam si mare, se puteau zari, dincolo de cladirile moderne, „Thombs of the Kings” – „Mormintele Regilor”.
Ce frumos! Imi pare rau ca nu am ajuns pana in Paphos, dar am zis ca ma voi intoarce in Cipru, au ramas prea multe nevizitate 😀
Da, e superb si merita vazut. Eu am ratat Nicosia, dar e un bun motiv pentru a ma intoarce 🙂
Pingback:Cipru, o altfel de Grecie - Plaje cu eucalipti si bananieri - Vreme de Vacanta
Pingback:Cipru, o altfel de Grecie - partea 1 - Vreme de Vacanta