In octombrie, noaptea se lasa repede in Cipru. Nu mai devreme decat in tara, desigur, doar ca feelingul este altul. Daca in Romania e toamna adevarata, rece si ploioasa si ti se pare firesc ca ziua sa fie tot mai scurta, in Cipru, dupa 27-28 de grade Celsius la amiaza, ai zice ca vara n-a trecut si te astepti sa se insereze mai tarziu. Este, poate, singurul neajuns al unei calatorii la mijloc de toamna in insula Afroditei. Trebuie sa te trezesti devreme, sa planifici ziua cu atentie, daca ti-ai propus mai multe obiective si sa ai grija sa le atingi la timp. Iar seara, te poti bucura de vuietul valurilor in timp ce urmaresti stelele cazatoare deasupra Mediteranei, cu un pahar de Commandaria alaturi.
Au fost si dimineti cand am lenevit mai mult, stiind ca nu ne propunem sa ajungem mai departe de Paphos.
Astazi insa, la ora 7, suntem pregatiti de plecare. Printre palmierii din fata balconului, pescarusii se rotesc in zboruri acrobatice. Din cand in cand, cate unul isi zareste prada inotand sub luciul apei si ataca in picaj.
In parcare, soarele incepe sa isi faca simtita prezenta, urcand incet din spatele muntelui. Ne imbarcam in Toyota si hotaram ca prima oprire sa fie la Coral Bay Beach.
Iesim din Pomos si apucam pe traseul de zi cu zi. Agia Marina Chrysochous, Argaka, Poli Chrysochous. De aici, ne abatem din soseaua care duce spre Paphos si ne indreptam spre coasta. Drumul serpuieste usor printr-o zona deluroasa. Dupa vreo zece minute, ramanem aproape singuri pe sensul nostru de mers. Rar mai vezi cate o masina si de cele mai multe ori din directie opusa.
In spate incep sa apara nori negri si ma gandesc ca planurile noastre de plaja s-ar putea sa fie compromise. Dar stim, din zilele precedente, ca am mai vazut negura adunata peste munte, iar in Paphos cerul a ramas senin si nepatat. Nu cred sa fie altfel nici astazi.
Pe cat de mult m-am bucurat ca am inchiriat o masina care are cutie automata, pe atat de tare regret acum, cand trebuie urcata o panta. Vitezele se schimba lent si “japoneza” se taraste ca un melc. E bine de stiut pentru alta data… Acum, important e ca inaintam si ne departam de zona intunecata. Norii parca nu ne mai urmaresc la fel de iute, insa au aparut fulgerele si tuna puternic. In urma se dezlantuie potopul, iar in fata incepem sa deslusim albastrul marii. Acoperit, ce-i drept, de o pacla deasa, dar indeajuns de transparenta incat sa realizam ca acolo, pe plaja, soarele e la datorie.
Pe masura ce coboram spre Coral Bay ne distantam de ploaie si de vremea rea.Tunetele se raresc si scad in intensitate. In dreapta soselei, nisipul auriu imbratiseaza marea. Rapaiala nu a tinut mai mult de un sfert de ora si a fost binevenita, fiindca in Cipru sunt in medie trei sute patruzeci si doua de zile insorite pe an.
Am aproape aceeasi senzatie ca atunci cand, zburand cu avionul, cobori din plafonul de nori catre pista de aterizare. Trecem pe langa plantatii de bananieri si raman, uimit, cu ochii lipiti de geamul din stanga. Ciorchini imensi, acoperiti cu folii de plastic, atarna de fiecare copac si ma fac sa ma simt ca pierdut intr-un paradis tropical.
Odata ajunsi la destinatie, gasim usor loc de parcare si ne repezim pe plaja.
Coral Bay
Aranjamentul ma duce, intrucatva, cu gandul la Kathisma Beach, din Lefkada, dar e mai degraba asa, “a glimpse from the past”, caci asemanarea se regaseste, cel mult, la nivel organizatoric.
Umbrelute frumos aranjate, sezlonguri si podete de lemn ca sa nu circuli direct pe nisip.
Destul de lata, populata, dar fara aglomeratie, e o plaja ideala pentru familii cu copii sau pentru cupluri care vor sa leneveasca pur si simplu la soare.
Zabovim aici pret de vreo trei ore, suficient pentru balaceala, soare si un pranz luat in graba.
Nu avem prea mult timp de pierdut, caci vrem sa vedem Stancile Afroditei si apoi sa ajungem in Muntii Troodos.
Drumul ne poarta spre Paphos, apoi ne inscriem pe autostrada care merge spre Lemesos, paralel cu coasta. Tinta noastra este Petra tou Romiou, locul unde vom intalni celebrele stanci. Undeva, foarte aproape de destinatie, iesim de pe A6 si continuam sa mergem o vreme pe un drum national.
Stancile Afroditei – Petra tou Romiou
Zarim imensele pietre pe dreapta soselei, prabusite in mare si imediat un indicator ne ghideaza catre stanga, spre un pavilion turistic. Parcarea e gratuita si are locuri suficiente. Poti sa iei o gustare, sa bei un suc ori sa mananci o inghetata. Pret de cateva minute, incercam sa aflam cum sa trecem strada catre stanci.
Un anunt mic, plasat in stanga magazinului, ne indruma discret spre un pasaj subteran. Trecerea catre Petra tou Romiou se face la final in sir indian, printr-un tunel ingust la capatul caruia cu greu zaresti un petec de albastru.
Imi imaginez acelasi traseu facut intr-o noapte cu luna plina, abia ridicata din marea inspumata, cu valurile rasucite de vant. Aduce, cumva, a ritual initiatic si stancile, pe care acum le vedem de aproape, completeaza perfect tabloul.
Privite de la distanta, arata ca si cum ar fi fost scapate din mana unui urias, de-a lungul tarmului.
Legendarul loc de nastere al Afroditei, zeita greaca a dragostei si frumusetii, se afla in perimetrul care incadreaza faimosii monoliti din zona de sud-vest a coastei Paphosului. Se spune ca cine inoata in jurul lor de trei ori va fi binecuvantat cu dragoste eterna.
Urmarind aceleasi legende, aflam ca Afrodita s-a nascut aici din valurile inspumate ale marii si s-a lasat purtata catre tarm intr-o cochilie de scoica. Numele elen, “Petra tou Romiou”, este asociat cu eroul bizantin Digenis Akritas care, cu puterea sa iesita din comun, a pravalit in mare blocurile masive de piatra reusind sa tina la distanta de tarm sarazinii veniti sa jefuiasca.
Si se mai spune ca, in anumite conditii atmosferice, valurile se ridica si se sparg in asa fel incat se transforma intr-un stalp de spuma, care, cu putina imaginatie, te-ar putea duce cu gandul la o stravezie si efemera forma umana.
Dincolo de legenda, Afrodita, cea creata de ape ori de inchipuirea localnicilor, inca mai reuseste sa adune an de an multimi doritoare a-i cunoaste obarsia.
Dupa vreo ora de plimbare pe tarm si fotografiat intens, ne intoarcem la masina.
Omodos, satucul ratacit din Muntii Troodos ne asteapta.
superba prezentare.felicitari
Multumesc, Aurelia.
Foarte frumos.Meríta sa vedeti.
“Petra tou Romiou” = Piatra (Stanca) lui Romeo, nicidecum Stanca Grecului, dar ma rog… Frumoasa tara, probabil una dingtre cele mai frumoase destinatii de vacanta, dar multi oameni rai, din pacate. Am trait acolo mai mult de 8 ani de zile, si am avut parte de mult prea multi oameni ingusti la minte (spus mai delicat). Agia Napa, in special Nissi Beach, a facut ca totul sa fie mai usor :). Partea de vest a insulei are foarte multe plaje (probabil majoritatea) cu pietris, partea de est a insulei avand cele mai frumoase plaje de nisip pe care le vei putea gasi in Mediterana. Sunt plaje amenajate, in zona controlata de guvernul cipriot, iar in partea de nord, ocupata de turci, sunt multe plaje salbatice, extraordinare. Merita facut un tur al insulei, dar trebuie ceva timp alocat pentru relaxare si vizitat.
Nu este vorba de Romeo ci de „Romiou”, unul dintre numele pe care grecii le-au primit, de-a lungul vremii, ca popor, in acest caz, in timpul ocupatiei romane – http://greece.greekreporter.com/2017/03/26/greece-vs-hellas-the-semantics-behind-the-country-with-many-names/.
Pingback:Cipru, o altfel de Grecie - Mormintele Regilor - Vreme de Vacanta
Pentru moment m-am reintors cu …(deja?) 6 ani in urma!! Frumos spus..narat…felicitari si…continuati!!
Multumesc, Alina.