Prin Grecia, spre Corfu
Inainte sa scriu despre Corfu, am ezitat destul de mult. Fiindca din 2007, cand mi-am petrecut vacanta acolo si pana acum, a trecut ceva vreme. Pe de alta parte, asta nu e un motiv serios. Da, s-au mai schimbat unele lucruri de atunci. Drumul de la intrarea in Grecia si pana la Igoumenitsa nu mai e lung si intortocheat – de la nord la sud se traverseaza rapid si fara problema pe autostrada. A mai disparut un palmier dintr-o piata – lucru prompt semnalat pe Facebook de britanicii din grupul „Corfu forever” :-). Dar, in mare, sunt convins ca cele importante au ramas la fel. Asa ca, povestea merita spusa. Cu atat mai mult cu cat a fost prima mea calatorie in Grecia.
Mai intai de toate, acest articol nu se vrea nici pe departe a fi un ghid, caci am vazut mult prea putin din ceea ce ofera insula. Sunt doar cateva relatari menite sa deschida gustul cititorului pentru meleagurile corfiote si pentru Grecia, in general.
La vremea aceea, tot mai multi amici imi vorbeau despre Elada, despre Meteore, despre culorile marii si despre insule. Inca parea ceva de neatins. Apoi, am zis ca cel mai bine e sa ma interesez la o agentie de turism. Am fost si am intrebat. Hmm? Doar atat? Pai, sa mergem…
In 2007, nu ma gandeam sa incerc o calatorie pe cont propriu. Ca orice roman nascut in perioada de dinainte de ’89, ziceam ca e mai bine sa ai “bilet” decat sa iti organizezi tu insuti concediul. Am luat, deci, „biletul” si am plecat. Cu autocarul. Vreo 20 de ore de drum pe care nu m-as mai incumeta sa il fac din nou. Din fericire, la dus, am oprit peste noapte la Kalambaka, iar a doua zi am vizitat Meteorele.
In rest, am citit cap-coada o carte, am vazut trei filme si am tot privit pe fereastra. La intoarcere, a fost ceva mai simplu: cu exceptia opririlor de pe traseu (de neratat pentru un fumator), am dormit tot drumul.
In Igoumenitsa am ajuns dupa-amiaza, pe la orele 15. Feribotul era ceva nou pentru majoritatea turistilor din grupul nostru, asa ca imbarcarea si drumul propriu zis ne-au captivat. Am debarcat in Lefkimmi dupa vreo ora si ceva. Puneam pentru prima oara piciorul pe o insula si eram incantati!
Dupa o scurta oprire in Moraitika, autocarul ne-a lasat in Benitses.
Ne-am intalnit cu ghida locala un pic mai tarziu, nu departe de pensiunea in care fuseseram cazati, la o taverna, chiar pe malul marii. Ne-a prezentat excursiile optionale valabile in perioada sejurului nostru si ne-a lasat timp de gandire pana a doua zi. Noi am optat doar pentru mini croaziera in Paxos si Antipaxos.
Kerkyra (Corfu Town)
Din Benitses, e usor de ajuns in capitala insulei, Kerkyra. Autobuzul soseste periodic in statia din capatul statiunii (orarul e afisat acolo si, cel putin la acea vreme, se respecta). Am plecat dimineata, devreme, pe cand pescarii inca mai aveau marfa proaspata la taraba.
Daca esti in Grecia pentru prima oara si asta se intampla sa fie in Corfu, riscul de a-ti forma o impresie gresita despre cum ar trebui sa arate un oras grecesc este mare. Arhitectura, influentata de-a lungul vremii de venetieni si britanici, da orasului o culoare si un farmec aparte. In Corfu ai Liston Street, nume englezesc, care are ca model o strada pariziana, Rue de Rivoli.
In Kerkyra, cu putin noroc, poti urmari un meci de cricket in Trafalgar Square, chiar in apropiere de Fortul Venetian. Si lista ar putea continua. Strazile sunt inguste, multe dintre ele ceva mai late decat strada Sforii, din Brasov. Intalnesti scutere parcate sau in miscare, tarabe cu produse locale si suveniruri, taverne, turisti si expati.
Tot mai multi britanici aleg sa se stabileasca in Corfu si asta nu doar pentru clima blanda, ci si pentru legaturile stabilite de-a lungul vremii intre mica insula si Imperiul Britanic. Tind sa cred ca un rol important l-a avut si Gerald Durrell, stramutat in Corfu impreuna cu familia, in timpul copilariei sale. Trilogia autobiografica alcatuita din My Family and Other Animals, Birds, Beasts, and Relatives si The Garden of the Gods , care reflecta perioada traita de Durrell in Corfu intre 1935 si 1939, a atras si continua sa atraga in insula numerosi conationali si nu numai. Aproape la fel de populara este insula si printre italieni, care pot ajunge aici din Bari, cu feribotul, in doar cateva ore.
Poti rataci mult si bine prin Kerkyra si chiar te poti rataci, la un moment dat , caci orasul stie sa te captiveze, sa te atraga si sa te pastreze. Oamenii sunt primitori si, spre deosebire de grecii din alte zone, majoritatea se descurca binisor in engleza.
Daca nu ai o masina la dispozitie, singura varianta de a te deplasa ieftin si confortabil ramane autobuzul. Greenbus-ul porneste din Kerkyra, nu foarte de departe de centru si de aici poti ajunge in toata insula. Daca in 2007 eram impresionat ca autobuzele nu erau aglomerate, aveau aer conditionat si taxator de la care puteai cumpara biletul, la fel ca odinioara in Romania, iar confortul lor egala, daca nu chiar depasea confortul autocarului cu care venisem din tara, in prezent se pare ca sunt dotate chiar si cu wifi.
Sidari
Desi n-am vazut foarte multe plaje in Corfu si nici prea multe locuri, ma bucur ca am reusit sa ajung in Sidari. Despre localitatea in sine, nu am multe de spus; am parcurs cateva stradute in graba de la autobuz catre mare si inapoi. De neratat – si de aceea ne-am aflat acolo – este Canal D’amour. Sigur, pe internet veti gasi nenumarate fotografii ale locului, dar nimic nu se compara cu a fi prezent. Si a intra in apa. Si a vedea marea, daca e un pic agitata, navalind spre tine printre malurile apropiate. Se spune ca daca doua persoane (cupluri) inoata impreuna la Canal D’amour, vor ramane impreuna toata viata.
Tarmul argilos, modelat de mare si de vant, are un aspect selenar, cel mai bine pus in valoare la rasarit sau in lumina apusului de soare.
De la Canal D’amour mai spre sud, plaja se lateste semnificativ. Nisipul e fin si imbietor, iar apa se adanceste lin, lasand copiii sa se joace fara a fi catusi de putin in pericol. Pe langa umbrelute si sezlonguri aranjate ordonat, ca niste soldatei disciplinati, e loc destul pentru cearceafuri si umbrele personale.
Paleokastritsa (Palaiokastritsa)
In luna lui august, cand ne-am nimerit noi prin Corfu, canicula era in toi. Vreo 38 de grade la umbra (daca gaseai) si fara pic de vant. Una peste alta si marea parca se pregatea sa fiarba – la 28 de grade in apa, greu mai reuseai sa te racoresti. Fara sa stim prea multe despre imprejurimi (doar ce ne povestise ghida) am pornit spre Paleokastritsa, dupa modelul mai sus amintit. Autobuz din Benitses pana in Kerkyra, cate sute de metri la pas si sus in Greenbus. Dupa cateva zeci de minute eram in Paleokastritsa. Acolo unde ne-a lasat autobuzul, incepea plaja, Doua erau mai exact, una, ingusta si cu pietris, celalalta, parte a zonei destinate sporturilor acvatice. Ei bine, aici nu recomand sa veniti cu copii mici. In maxim doi metri, apa trece de un stat de om. Si e rece. Cred ca atunci, in miez de canicula, nu depasea 21 de grade. Vederea insa, este de neratat. Golfulete inconjurate de stanci, insulite la care poti ajunge cu water taxi pentru doar cativa euro si poti zabovi impreuna cu ai tai, nestingherit de alti turisti, pana la ora convenita cu „taximetristul”pentru intoarcere.
Din Corfu, spre Paxos si Antipaxos
De departe cea mai interesanta excursie pe care o poti face atunci cand esti in Corfu este cea in insulele Paxos si Antipaxos. La doar 14 kilometri sud de Corfu si 20 de kilometri est de Parga, Paxos sau Paxi, se intinde pe o suprafata de doar 19 kilometri patrati si are cam 2300 de locuitori permanenti. Coasta de vest a insulei este inalta, abrupta si strapunsa de o multime de pesteri.
Daca in Corfu ai impresia ca timpul trece incet, in Paxos pare ca s-a oprit. Vasele cu turisti sunt singurele care, pentru cateva ore pe zi, rascolesc viata linistita a insularilor. In Gaios, capitala insulei Paxos, calatorii sositi din Corfu se plimba timp de vreo ora pe chei, merg la restaurant sau se multumesc sa admire arhitectura locala. Chiar daca insula nu e mare, ti-ar trebui cateva zile ca sa o explorezi pe indelete si sa te bucuri de linistea si peisajele pe care le ofera.
Se spune ca Paxos este unul dintre locurile unde aleg sa isi petreaca sezonul cald, din mai pana in septembrie, multi dintre milionarii Europei. Si daca te plimbi prin Gaios, fie chiar si pentru o ora, vei vedea multime de iahturi care de care mai interesante.
Ne imbarcam inapoi pe vas si ne indreptam spre Antipaxos. Trei kilometri ne despart de mica insula si ajungem acolo in vreo 20 de minute. Se pare ca vecina mai marelui Paxos nu are decat vreo 5 kilometri patrati si numai 20 de locuitori (in 2011). Pentru noi, asta n-a contat prea mult, caci n-am debarcat, ci ne-am oprit cam la o suta de metri de tarm. Pentru inot. Intr-o apa superba, careia n-ai cum sa-i rezisti.
Ce mai poti face in sau din Corfu?
O excursie in Albania, vizita la palatul printesei Sissi sau la casa familiei Durrell. Sa vezi Fortul Venetian, sa dai o fuga pana in insula vecina, Othonoi sau, pur si simplu, sa faci un tur al plajelor, atat de diferite una de cealalta.
Iar daca timpul iti permite la intoarcere, mergi, macar cateva ore, pana in Parga ori Lefkada.
Cine stie, poate ca te vei intoarce de acolo cu planuri de vacanta pentru anul viitor.
